Această tehnică constă în aplicarea unei presiuni mecanice asupra coardei verzi, fără a o secționa complet, cu scopul de a restricționa parțial circulația sevei. Procedeul seamănă cu un „garou” parțial, realizat printr-o ușoară turtire a tulpinii, la câțiva centimetri deasupra ciorchinilor.
Fundament fiziologic
Vița-de-vie are două fluxuri principale de sevă:
seva brută (ascendentă), care transportă apă și săruri minerale din sol către frunze;
seva elaborată (descendentă), care conține zaharuri, aminoacizi și substanțe organice sintetizate în frunze.
Prin strângerea lăstarului, fluxul descendent al sevei elaborate este încetinit sau parțial blocat. Astfel, substanțele nutritive produse de frunze se acumulează în partea superioară a lăstarului – adică exact în zona unde se află ciorchinii.
Rezultatul:
-mărirea conținutului în zahăr al boabelor;
-accelerează maturarea strugurilor;
-creșterea boabelor (prin acumularea de substanțe de rezervă);
-îmbunătățirea aspectului comercial la soiurile de masă.
Perioada optimă de aplicare
Strângerea se face când strugurii intră în pârgă – adică la începutul procesului de coacere, când boabele încep să-și schimbe culoarea și consistența.
Momentul este important: dacă se aplică prea devreme, există riscul încetinirii creșterii lăstarului și slăbirii plantei; dacă se face prea târziu, efectul asupra acumulării de zaharuri este minim.
Modul de realizare
- Se alege lăstarul roditor, pe care se află unul sau mai mulți ciorchini.
- La 5–7 cm deasupra ultimului ciorchine, se prinde coarda între fălcile unui patent sau clește.
- Se strânge ușor, până când coarda este turtită parțial. Scopul este să se producă o deformare vizibilă, dar fără a secționa complet țesuturile.
- Nu se rupe și nu se taie coarda – trebuie să rămână continuitate parțială a vaselor conducătoare pentru a asigura hrănirea frunzelor și a menține fluxul minim de sevă brută.
- Pe o viță se aplică această tehnică doar pe câțiva lăstari (cei care au încărcătura mai mare de rod).
Avantaje
Crește calitatea strugurilor: zaharuri mai multe, aromă mai intensă, boabe mai mari.
Uniformizează maturarea ciorchinilor, reducând diferențele dintre boabe.
Utilă în zonele mai răcoroase, unde acumularea de zahăr este uneori insuficientă pentru soiurile de masă.
Nu necesită tratamente chimice sau fertilizări suplimentare.
Dezavantaje și riscuri
Dacă se strânge prea tare → lăstarul se poate rupe sau usca.
Aplicată excesiv pe toată vița → planta se epuizează, pentru că fluxul normal de sevă este perturbat.
În anii foarte secetoși → poate accentua stresul hidric.
Nu are efecte semnificative la soiurile de vin, unde calitatea se evaluează diferit (echilibrul zahăr-aciditate, nu doar dimensiunea boabelor).
Recomandări practice
Se aplică numai la soiurile de masă (ex: Victoria, Muscat, Chasselas), pentru a spori aspectul comercial și gustul.
Se repetă în fiecare an doar pe lăstari selectați, nu pe toată plantație.
Este bine să fie combinată cu alte lucrări în verde: desfrunzirea parțială a zonei ciorchinilor (pentru expunere la soare) și cârnirea lăstarilor.
La butucii tineri sau la vițele cu vigoare redusă nu se recomandă, pentru că afectează creșterea generală.
Strângerea lăstarilor de viță-de-vie cu patentul este o tehnică tradițională, simplă și eficientă, care folosește mecanisme fiziologice naturale pentru a concentra nutrienții în struguri. Corect aplicată, această lucrare poate face diferența dintre un ciorchine obișnuit și unul deosebit, mai dulce, mai mare și cu un aspect atractiv pentru consum.
0 Comentarii