“Corpul nu știe să ceară zahăr, cel mult cere pâine, dar zahăr cere…”

Dr. Mihaela Bilic: „Corpul nu știe să ceară zahăr, cel mult cere pâine, dar zahăr cere creierul. Mâncatul emoţional nu reflectă o nevoie reală de nutrienţi a organismului, ci o nevoie de glucoză a creierului întrucât acesta se hrăneşte cu glucoză.” afirmă Mihaela Bilic, medic nutriţionist.

Potrivit medicului nutriționist Mihaela Bilic, pofta de dulce sau chiar pofta de produse făinoase și derivate este „o chestiune care mai degrabă ţine de o nevoie de calmare a capului.”

loading...

Nevoia de a mânca atunci când chiar ne este foame se manifestă prin senzaţii fizice specifice, astfel că organismul ne transmite semnale fie la nivelul stomacului, fie la nivelul tubului digestiv. Putem experimenta simptome precum un uşor gol în stomac sau crampe, o stare de slăbiciune și o lipsă puterii de concentrare. Pe măsură ce foamea avansează, se poate ajunge la stări de nervozitate și iritabilitate.

loading...

Mâncatul emoţional nu reflectă o nevoie reală de nutrienţi a corpului, ci o nevoie de glucoză a creierului. Glucoza este principalul combustibil al creierului și, în acelaşi timp, îi oferă o stare de bine. Mâncatul emoţional ne conduce spre produse dulci, bogate în zahăr, sau spre produse făinoase și derviate, gen pâine, pizza, paşte. Toate aceste produse conțin o cantitate mare de glucide (carbohidrați).

Trebuie să învăţăm să facem diferenţa între mâncatul de foame şi între mâncatul emoţional. Corpul nu ştie să ceară, dar mintea noastră, care niciodată nu simte, este plină de idei și pofte şi, de multe ori, este insaţiabilă. Mintea nu poate fi niciodată sătulă, astfel că poate mânca oricât, din simplul motiv că nu simte.

Astfel, putem mânca chiar dacă suntem deja sătui sau am mâncat suficient de bine. Există produse care, atunci când sunt consumate, ne oferă o stare de bine. Zahărul este, de cele mai multe ori, principalul ingredient care trădează mâncatul emoţional.

قالب وردپرس