– Mami, noi suntem bogați? mă întreabă Andre într-o seară.
– Ce înseamnă să fii bogat?
– Să ai mulți bani.
– Ce înseamnă mult? Puțin? 10 lei e mult sau puțin?
Se face liniște. Cred că l-am băgat un pic în încurcătură.
După câteva minute, uitându-se lung la platoul care dădea pe lături de mere, pere, banane, portocale, îmi strigă:
– Mami, știu ce înseamnă să fii bogat!
– Ce anume?
– Să ai multe fructe!
Îi citesc fericirea în ochi. Îmi văd propria mea fericire în ochii lui.
Una dintre cele mai dureroase amintiri de când eram mică este despre accesul la fructe sau la dulce, în general. Înainte de 1989, singura amintire pe care o am despre alt dulce în afară de fructe sunt bomboanele de la cooperativa din satul bunicilor. Niște dropsuri mentolate lipite de o pungă de hârtie, semn că au stat la temperaturi improprii și probabil erau deja expirate. Dar cine stătea să se uite? Când prindeam una, se chema, la propriu, că L-AM PRINS PE DUMNEZEU DE UN PICIOR!
0 Comentarii