De ce îți putrezește usturoiul în pământ și cum îl salvau bătrânii cu o mână de cenușă și o frunză de nuc

Usturoiul, una dintre cele mai cultivate și îndrăgite plante din grădinile românești, nu este scutit de probleme. Deși pare o cultură rezistentă, usturoiul poate suferi, în special în condiții de umiditate crescută și rotație incorectă a culturilor. Printre cele mai frecvente simptome de boală se numără apariția petelor – fie pe frunze, fie pe căpățâni sau chiar pe cățeii individuali. Identificarea corectă a cauzei este esențială pentru a evita compromiterea întregii recolte.

Una dintre cele mai comune boli ale usturoiului este ruginirea frunzelor, produsă de ciuperca Puccinia alli. În perioadele cu temperaturi moderate și umiditate crescută, pe frunze apar pete galben-portocalii care evoluează spre nuanțe ruginii. Planta își pierde din vigoare, frunzele se usucă prematur, iar bulbii rămân subdezvoltați. Tratamentul se poate face doar în stadii incipiente, folosind produse precum Alirin-B, Fitosporin-M sau fungicide pe bază de cupru (ex. bordeleză 1%).

Dacă pe frunze apar pete brun-vineții, acoperite cu un puf fin cenușiu sau violet, cauza este, cel mai probabil, peronosporoza – o boală fungică produsă de oomicete din genul Peronospora. În acest caz, plantele se ofilesc, frunzele se deformează și se usucă. Usturoiul rămâne mic și slab. Este esențială îndepărtarea plantelor infectate și aplicarea de tratamente preventive cu Fitosporin-M, Gamair sau produse chimice precum Ordan, Consento sau Previcur Energy.

Petele galbene, sub formă de dungi sau mozaic, distribuite aleatoriu pe frunze, semnalează o infecție virală – cel mai frecvent mozaicul usturoiului. Transmis prin afide, acarieni sau nematozi, acest virus nu are tratament. Singura soluție este eliminarea plantelor afectate și prevenirea infestării prin rotație corectă, plantare de material sănătos și combaterea vectorilor.

Pe partea inferioară a tulpinii, în apropierea solului, pot apărea pete apoase, gri-închis sau maronii – semn al putregaiului cenușiu provocat de Botrytis cinerea. Boala apare în veri reci și umede sau în depozite, unde cățeii se înmoaie, se acoperă cu mucegai cenușiu și capătă un miros neplăcut. Îndepărtarea plantelor afectate și tratamentele preventive cu fungicide biologice (Fitosporin, Gamair) sunt esențiale.

Petele albe, pufulente, cu puncte negre pe rădăcini sau bulbi, trădează prezența bolii numite putregai alb (sclerotinioză), cauzată de Sclerotinia cepivorum. Aceasta este una dintre cele mai periculoase boli, deoarece poate persista în sol ani de zile. Infecția afectează tulpina și bulbii, care devin moi, apoși și în cele din urmă putrezesc. Eliminarea plantelor suspecte, tratamentele cu fungicide specifice (ex. Aliette, Abiga-Pik, Ordan) și respectarea rotației culturilor sunt obligatorii.

Dacă, în timpul depozitării, cățeii dezvoltă pete brune, moi, acoperite cu un mucegai verzui-albăstrui, avem de-a face cu penicilioză – o infecție produsă de ciuperci din genul Penicillium. Boala afectează usturoiul depozitat în condiții improprii, în special dacă bulbii au fost răniți la recoltare. Prevenția constă în utilizarea de material săditor sănătos, dezinfecția solului și respectarea regulilor de recoltare și depozitare.

În sfârșit, apariția unor pete maronii discrete sau ulcerații pe căței poate indica o infecție bacteriană – mai exact, putregaiul bacterian provocat de bacterii din genurile Pseudomonas sau Erwinia. Acestea produc înmuierea cățeilor, care devin lucioși, gelatinoși și urât mirositori. În câmp, se observă uscarea rapidă a frunzelor. În stadii incipiente, se pot folosi biofungicide precum Fitosporin sau Gamair, iar în cazurile grave – soluții cu cupru sau bordeleză.

Pentru a evita toate aceste boli, este esențială respectarea unor măsuri preventive stricte: utilizarea de căței sănătoși și dezinfectați, rotația culturilor (minimum 4 ani între două culturi de usturoi pe același teren), evitarea umidității excesive, îndepărtarea tuturor resturilor vegetale după recoltare și igienizarea uneltelor. De asemenea, este importantă monitorizarea atentă a frunzelor și bulbilor, pentru a identifica din timp eventualele semne de infecție.

Trucuri vechi și puțin cunoscute pentru protecția usturoiului:

1. Rădăcina de ferigă în brazdă
   Înainte de plantare, bătrânii puneau câteva bucățele de rădăcină de ferigă în șanțuri. Se credea că feriga ține la distanță viermii de sârmă și nematozii.
2. Scufundarea cățeilor în lapte crud
   Cu o zi înainte de plantare, cățeii se înmuiau în lapte proaspăt, neprelucrat, timp de 4-6 ore. Era un remediu folosit împotriva bacteriilor și mucegaiurilor. Uneori se adăuga și o lingură de cenușă în lapte.
3. Frunze de nuc printre rânduri
   După răsărire, printre rândurile de usturoi se presărau frunze verzi sau uscate de nuc. Mirosul și substanțele volatile din ele descurajau afidele, muștele cepei și alte insecte dăunătoare.
4. Praf de cărbune în loc de insecticid
   Pentru a preveni apariția putregaiului la nivelul rădăcinilor, se folosea praf de cărbune stins în groapa de plantare — o metodă eficientă și 100% naturală.
5. Plantarea în zile cu lună în descreștere
   Se spunea că usturoiul plantat în faza de lună descrescătoare este mai rezistent la boli. Bătrânii țineau cont de calendarul agricol tradițional cu sfinți și fazele lunii.
6. Tăvălugirea pământului cu trunchi de salcâm
   După plantare, pământul era compactat ușor cu un trunchi neted de salcâm – o practică simplă care reducea accesul dăunătorilor la căței și împiedica formarea golurilor de aer.

Chiar dacă multe dintre aceste boli nu pot fi vindecate complet, intervenția rapidă, în combinație cu măsuri preventive și folosirea de produse bio și compatibile cu agricultura ecologică, poate salva o parte semnificativă din recoltă și asigura o producție sănătoasă în sezoanele următoare.