Ce este făina de dolomit și la ce folosește
Făina de dolomit este o rocă sedimentară măcinată, compusă în principal din carbonat de calciu (CaCO₃) și carbonat de magneziu (MgCO₃). Calciul întărește pereții celulari ai plantelor și le face mai rezistente la boli, iar magneziul este esențial în procesul de fotosinteză, fiind elementul central al moleculei de clorofilă. În plus, dolomitul conține și alte microelemente utile, precum fosfor, zinc, fier, mangan și cobalt.
Rolul principal al acestui amendament este corectarea acidității solului. Solurile acide – frecvente în zonele umede și în terenurile supuse fertilizării excesive cu azot – împiedică absorbția corectă a nutrienților, blochează dezvoltarea sistemului radicular și creează un mediu propice pentru boli.
Cum îți dai seama dacă ai nevoie de dolomit
Indicatorul clar este pH-ul solului. Dacă acesta este sub 5,5, vorbim despre un sol acid. Poți verifica cu un pH-metru din comerț sau, mai simplu, observa semnele naturale: apariția mușchiului, coada-calului (Equisetum), șteviei sau colorarea albastră a florilor de hortensie sunt indicii că solul este prea acid.
În acest caz, aplicarea făinii de dolomit este benefică – dar trebuie făcută în mod responsabil, în funcție de textura solului și tipul de plante cultivate.
Ce culturi beneficiază de dolomit și ce culturi sunt afectate
Printre plantele care răspund foarte bine la corectarea acidității cu dolomit se numără legumele comune precum castraveții, roșiile, varza, morcovii, sfecla și leguminoasele, dar și căpșunile, usturoiul, vița-de-vie, coacăzul și pomii fructiferi (măr, vișin, cais, prun). De asemenea, este recomandat pentru întreținerea gazonului, mai ales în zonele cu precipitații frecvente.
Pe de altă parte, unele culturi pot reacționa negativ. În cazul cartofilor, de exemplu, aplicarea dolomitului în exces poate duce la apariția râiei comune. Alte culturi sensibile sunt ardeiul, pepenele galben, dovleacul și părul. În aceste cazuri, dolomitul se aplică doar în doze reduse și cu mare prudență.
Sunt însă și plante care iubesc solurile acide și nu ar trebui niciodată tratate cu dolomit. Printre ele: afinul, merişorul, măslinul de toamnă (călinul), rododendronul, azaleea, mușchiul și măceșul. Pentru acestea, creșterea pH-ului duce la blocarea absorbției de nutrienți esențiali și la ofilirea treptată a plantei.
Cum alegi o făină de dolomit de calitate
Pe piață există mai multe tipuri de dolomit, dar calitatea este dată în principal de două lucruri: finețea măcinării și conținutul de minerale. Cu cât granulația este mai fină, cu atât acționează mai repede și mai eficient. Citește eticheta: caută produse cu conținut ridicat de CaCO₃ și MgCO₃, ideal peste 90% în total.
Când și cum se aplică dolomitul
Cel mai potrivit moment pentru aplicarea dolomitului este toamna, înainte de săparea adâncă sau arat. Substanța trebuie încorporată la o adâncime de 15–20 cm. Se poate aplica și primăvara, dar doar dacă nu mai sunt decât 2–3 săptămâni până la plantare. Nu se recomandă aplicarea direct în groapa de plantare, pentru a nu afecta rădăcinile tinere.
Dozele diferă în funcție de pH și de textura solului:
- Pe soluri grele, cu pH sub 5,5: 400–600 g/m²
- Pe soluri ușoare: 300–400 g/m²
- Pe sol slab acid (pH între 5,5 și 6): se reduce doza cu 20–30%
Dolomitul nu trebuie aplicat în același timp cu îngrășăminte pe bază de azot (ex. azotat de amoniu) sau cu superfosfat, pentru că acestea își pierd eficiența. De asemenea, este recomandat să fie aplicat la 1–2 săptămâni distanță de gunoiul de grajd sau compost.
Cu ce diferă dolomitul de alte amendamente calcaroase
Comparativ cu varul agricol, dolomitul are o acțiune mai blândă și oferă și magneziu – un element absent în var. Creta conține doar calciu, iar cenușa, deși bogată în calciu și potasiu, are un conținut foarte redus de magneziu. Astfel, dolomitul oferă o soluție echilibrată și mai completă pentru solurile acide.
Atenție la supradozaj
Aplicat în cantitate excesivă, dolomitul poate duce la alcalinizarea excesivă a solului. Aceasta blochează absorbția unor microelemente precum fierul, manganul și zincul, ducând la carențe nutriționale și cloroză (îngălbenirea frunzelor). Simptomele sunt subtile la început, dar pot compromite semnificativ dezvoltarea plantelor în timp.
Făina de dolomit este un aliat valoros pentru revitalizarea solurilor acide și îmbunătățirea fertilității. Folosită corect, în funcție de analizele solului și cerințele culturilor, contribuie la obținerea unor recolte sănătoase și bogate. Dar ca orice îngrășământ natural, necesită echilibru, răbdare și informare. Solul este viu – și merită să fie tratat cu înțelepciune.
0 Comentarii