O compunere drăguță, naivă și profundă a unui copilaș despre bunica sa. Copiii nu încetează să ne surprindă prin aptitudinea lor de a observa ceea ce este mai important. Ei privesc lumea fără interese și îndată stabilesc prioritățile corecte.
„Bunica este o femeie, care nu are copii. Ea iubește fetițele și băiețeii, care sunt copiii altor oameni. Bunicul este tot o bunică, doar bărbat. El se plimbă cu băiețeii și ei discută despre pescuit și alte lucruri.
Bunicile nu trebuie să facă nimic, doar să vină în vizită. Ele sunt bătrâne și, de aceea, nu pot să alerge și să sară mult. Dar ele pot să ne ducă la târguri și trebuie să aibă mulți bani, ca să ne dea în carusele.
Dacă ele se plimbă cu noi, se opresc, ca să privească diverse lucruri, cum ar fi frunzele frumoase sau omizile. Ele nu spun niciodată: „Mergi mai repede”. Ele poartă ochelari și pot să-și scoată dinții.
Bunicile nu trebuie să fie foarte deștepte, doar cât să răspundă la întrebările precum „De ce cățeii fugăresc pisicile?” sau „Unde este capul viermișorului?”. Când ele ne citesc povești, nu omit nimic și nu spun că am citit deja această poveste.
Fiecare trebuie să se străduiască să aibă o bunică, deoarece ele sunt singurii adulți, care au timp liber pentru copii!”
Aveți grijă de bunicii voștri!
0 Comentarii