Toamna e „examenul” murelor: acum decizi cât de sănătoase vor intra în iarnă și cât de mult vor produce la anul. Mai jos găsești un ghid practic, pe pași, cu explicații tehnice clare pentru toate tipurile de mur (târâtor, semi-erect, erect; clasic vs. remontant).
De ce intervenim toamna
- Reducem presiunea bolilor/dăunătorilor prin aerisire și igienă.
- Protejăm mugurii de rod pe lăstarii care iernează.
- Stabilizăm lemnul (prin nutriție corectă) pentru ger.
- Simplificăm acoperirea: tufele bine conduse se culcă și se ancorează ușor.
Tăierea: ce, cum și cât
Înțelege plantele tale (cheia deciziilor)
- Lăstari de anul 1 – primocane: cresc vara, vor rodi la anul → îi păstrăm (îi scurtăm/formăm).
- Lăstari de anul 2 – floricane: au rodit anul acesta → se elimină complet de la bază după recoltă.
Excepție: murile remontante (ex. ‘Prime-Ark’, ‘Reuben’) pot rodi pe lăstarii tineri în același an; pentru recoltă de toamnă constantă se taie tot la nivelul solului toamna, fără adăpost complex.
Tăieri obligatorii (după ultima recoltă)
- Elimină integral floricanele (tot ce a rodit).
- Scoate lăstarii subțiri/insuficient maturizați, vârful moale, orice porțiune cu țesut brun, crăpat, pestilențial.
- Taie lemnul bolnav (pete purpurii/negrii, uscări în inel) până la țesut sănătos. Dezinfectează foarfeca (alcool 70%) între tăieturi.
Formare pentru rod bogat
- Păstrează 6–8 lăstari viguroși/tufă (poți intra în iarnă cu 8–10 „de siguranță”, dar vei rări în primăvară).
- Scurtează vârful primocanelor cu ~¼ din lungime (stimulează ramificarea de rod).
- Înălțimi orientative: 1,7–2 m la soiuri obișnuite; până la 3 m la foarte viguroase (pe spalier).
- Tăietura de vârf: chiar deasupra unui mugure; nu lăsa ciot (potic de infecție).
- Legare pe spalier: 2–3 sârme (0,7–1,2–1,6 m). Lăstarii pentru rod se leagă aerisit, paralel. Lăstarii tineri se pot „împleti” în evantai pentru spațiere.
Tipare:
- Târâtor/semi-erect: culcat pe sârma de jos în buclă, ușor de lăsat la sol.
- Erect: necesită scurtare și legare mai deasă; pentru culcare la sol, îndoaie treptat, înainte de îngheț (lemnul devine casant sub 0 °C).
Îngrijiri „de toamnă” înainte de adăpostire
- Udare de aprovizionare: dacă e secetă, 20–30 l/tufă la 7–10 zile până la răcirea stabilă a vremii (rădăcini hidratate = rezistență la ger).
- Fertilizare fără azot: potasiu + fosfor (ex. sulfat de potasiu 20–30 g/m² + superfosfat 30–40 g/m²) sau cenușă de lemn 150–200 g/tufă. Evită clorul.
- Igienă: strânge frunzele căzute, buruienile; afânează ușor (3–5 cm) și mulcește baza (compost matur/coajă tocată) 5–7 cm.
- Tratamente: după căderea frunzelor, cupru (zeamă bordeleză 1–3% sau oxiclorură de cupru, conform etichetei) pe lemn și solul de sub tufă.
- Protecție rozătoare: tuburi protectoare pe bază, plase fine, capcane mecanice; dacă folosești momeli, numai în stații închise și strict conform etichetei.
Când acoperim pentru iarnă
- Multe soiuri suferă sub ≈ −17 °C; acoperă când minimele se stabilizează între 0…−5 °C.
- În România, orientativ: sfârșit oct. – început nov. (mai devreme în zonele deluroase/montane).
- Prea devreme = condens + mucegai; prea târziu = lăstari rupți de ger.
Cu ce acoperim (pro & contra)
Organice
- Ramuri de conifere (brad/molizi) – aerisite, termice, descurajează rozătoarele. ✔️
- Paie/fân – bune, dar atrag șoarecii. ⚠️
- Frunze uscate – ok, nu de la pomi bolnavi.
- Coceni de porumb / tulpini floarea-soarelui – structuri rigide, scurg apa.
- Coji (floarea-soarelui, hrișcă, orez) – nu rețin exces de apă, bun izolator.
- Pământ (mușuroire) – protecție puternică, dar greu de gestionat primăvara (spini), poate stimula lăstărirea laterală nedorită.
- Zăpada – excelentă doar dacă stratul e stabil; topirile/înghețurile repetate creează gheață sufocantă.
Materiale sintetice
- Agrotextil (spunbond/agril) – favorit: respiră, izolează, nu condensează masiv; 100 g/m² în 1 strat sau 50 g/m² în 2 straturi.
- Folie – încălzește, dar condensează; folosește doar pe cadru + aerisiri.
- Mucegai/sintepon/fetru – rețin apă → risc de putrezire la dezgheț.
- Carton asfaltat/linoleum vechi – barieră mecanică, dar necesită spațiu de aer dedesubt.
- Polistiren – izolează, însă neecologic și atractiv pentru rozătoare.
Cum organizăm adăpostul (pas cu pas)
- Îndoaie lăstarii treptat, pe vreme pozitivă, prinde-i de sol cu agrafe în U/cârlige.
- Mulci sub lăstari (5–7 cm) – barieră termică și anti-noroi.
- Ramuri de conifere peste lăstari (strat aerisit).
- Cadru ușor (arcuri/șipci) + agrotextil peste, fără contact direct cu lăstarii.
- Ancorează marginile, lasă mici fante de aerisire pe vreme caldă de iarnă.
- Zăpada: tasează ușor lângă tunel, nu peste (evită strivirea).
Nu „bandaja” strâns lăstarii: solul e sursa principală de căldură; menține cameră de aer între plantă și material.
Greșeli frecvente (și soluția rapidă)
- Acoperire în septembrie → mucegai: așteaptă 0…−5 °C stabil.
- Azot târziu → lăstari moi, degerături: folosește doar K + P.
- Lăstari netratați → pete/uscări la primăvară: cupru post-defoliere.
- Legături care taie scoarța: folosește sârmă moale/rafie lată.
- Material lipit de lăstari: pune ramuri de brad ca distanțier.
Calendar orientativ (ajustează după zonă)
- septembrie: recoltă finală, tăieri de igienă, început de formare; udări dacă e secetă.
- octombrie: fertilizare K+P, tratamente cu cupru (după căderea frunzelor), mulcire; încep îndoiri și prinderi.
- sf. oct. – început nov.: montare adăpost (0…−5 °C stabil).
- martie: deschidere treptată, verificare pierderi, rărire finală la 6–8 lăstari, legare pe spalier.
Schemă clară de fertilizare de toamnă pentru mure (grădină hobby), gândită să întărească lemnul, mugurii și rădăcinile pentru iarnă. (Fără azot – doar P, K + micro.)
- După ultima recoltă (sept.): start nutriție de refacere.
- La 50–70% cădere a frunzelor (oct.): doza principală PK la sol + tratament cu cupru (separat de fertilizare).
- Cu 2–3 săpt. înainte de îngheț: udare de aprovizionare; nu se mai aplică îngrășăminte.
Per tufă matură (6–8 lăstari păstrați), o singură trecere toamna:
- Sulfat de potasiu (K₂SO₄, fără clor): 20–40 g/tufă
- Superfosfat granular (≈18% P₂O₅): 30–40 g/tufă
- Sulfat de magneziu (opțional, dacă frunzele au fost clorotice): 15–20 g/tufă
Aplicare:
- Împrăștie uniform pe proiecția coroanei (inelul de sub lăstari), la 10–40 cm de colet, nu lipit de tulpini.
- Încorporează foarte ușor (3–5 cm) ca să nu rănești rădăcinile superficiale.
- Udă 15–20 L/tufă (soluri ușoare) sau 20–30 L/tufă (argiloase).
Fertirigare (dacă ai picurare, opțional, în 1–2 ședințe la 7–10 zile):
- 0–0–40 (K) sau 3–18–18: 8–12 g/tufă/ședință diluate în rezervor; încheie cu apă curată.
Micronutrienți (opțional, post-recoltă cât încă are frunze): un foliar cu K + B + Zn + Mn (respectă eticheta). După căderea frunzelor nu mai are sens foliarul.
Per tufă, o singură trecere toamna:
- Compost matur: 5–8 L/tufă (strat 3–5 cm, ca mulci)
- Cenușă de lemn cernută (fără cărbune, fără sare): 150–200 g/tufă (aduce K + Ca)
- Gunoi bine descompus (min. 12 luni, nu proaspăt): 3–5 kg/tufă, nu atinge coletul
Încorporează superficial și udă ca mai sus. Evită cenușa pe soluri deja alcaline (pH > 7).
- Tufe tinere (anul 1–2): doze minime din intervalele de mai sus.
- Sol nisipos: preferă 2 aplicații mai mici la 10–14 zile; mulci ca să nu speli nutrienții.
- Sol argilos: o singură aplicare, dozele spre maxima intervalului.
- pH optim mure: 5,8–6,5. Dacă pH < 5,5, corectezi primăvara cu carbonat/dolomită (nu toamna fără analiză).
- Evita KCl (sare potasică) – murele sunt sensibile la clor.
- Zero azot toamna (întârzie maturarea lemnului → degerături).
Înainte de îngheț: udare de aprovizionare; apoi adăpost.
Săpt. 0 (după recoltă): 1 foliar K + micro (opțional) + udări dacă e secetă.
Săpt. 2–3: PK la sol (mineral sau organic) + mulcire.
Săpt. 4–5: tratament cu cupru (separat de fertilizare).
Cu tăieri curate, nutriție potrivită și un adăpost aerisit, murele trec iarna „ca la carte” și pornesc în primăvară cu muguri plini și rod pe măsură. Spor la treabă și o recoltă dulce anul viitor!
0 Comentarii