Influența cepei asupra glicemiei nu se bazează pe un mecanism unic și spectaculos. Acțiunea ei este cumulativă. Anumite substanțe naturale din ceapă sunt asociate cu o utilizare mai eficientă a glucozei la nivel celular. Practic, zahărul din sânge este preluat mai bine de celule, ceea ce poate reduce vârfurile glicemice apărute după mese.
Un alt aspect important ține de relația cu insulina. Consumul regulat de ceapă, în cantități moderate, este asociat cu o sensibilitate mai bună a celulelor la insulină. Acest lucru contează mai ales în situațiile de rezistență la insulină, unde hormonul există, dar nu mai este folosit eficient de organism.
Ceapa influențează și digestia glucidelor. Prin efectul asupra florei intestinale, absorbția zaharurilor devine mai lentă, iar glicemia crește mai gradual. Nu vorbim de scăderi bruște, ci de o stabilizare a valorilor pe parcursul zilei. În plus, ceapa susține indirect funcția ficatului, organ-cheie în reglarea glicemiei între mese și în perioadele de repaus alimentar.
Studiile care au analizat relația dintre ceapă și glicemie arată un lucru constant. Efectele apar în timp și sunt mai vizibile la persoanele cu glicemie ușor crescută sau prediabet, nu la cele cu valori perfect normale. Cercetările pe animale au evidențiat scăderi ale glicemiei după administrarea de extract de ceapă, iar studiile observaționale pe oameni indică valori mai stabile la cei care consumă ceapă frecvent, crudă sau ușor gătită.
Un detaliu important este modul de preparare. Ceapa crudă sau doar opărită își păstrează mai bine compușii implicați în reglarea glicemiei. Gătirea îndelungată reduce parțial aceste efecte. Diferențele nu sunt dramatice, dar devin relevante atunci când ceapa este consumată zilnic.
Pentru susținerea echilibrului glicemic, ceapa nu trebuie consumată în cantități mari. Porțiile mici, dar constante, sunt cele care contează. În practică, 30–50 de grame pe zi, integrate în mesele principale, sunt suficiente. Ceapa crudă în salate simple, ceapa tocată fin și lăsată câteva minute înainte de consum sau ceapa adăugată la finalul preparatelor calde sunt variantele cel mai des recomandate.
Pentru persoanele cu diabet sau prediabet, ceapa funcționează cel mai bine atunci când este consumată alături de proteine și grăsimi sănătoase. În acest context, impactul asupra glicemiei este mai previzibil. Consumul sub formă de suc sau în cantități mari nu este recomandat zilnic, deoarece poate irita stomacul și poate crea disconfort digestiv.
În privința tipului de ceapă, toate variantele sunt utile. Ceapa albă, galbenă și roșie au efecte similare, cu unele studii care menționează ceapa roșie pentru concentrația mai mare de compuși activi. Diferența nu este radicală. Ceapa verde este o alternativă bună, mai ales pentru consum crud, fiind mai ușor de tolerat.
Există și situații în care ceapa trebuie consumată cu prudență. Poate irita stomacul în gastrită, ulcer sau reflux sever. La persoanele cu colon iritabil, poate accentua balonarea. În cantități mari, poate provoca scăderi glicemice neplăcute la cei sensibili. Și, esențial de spus clar, ceapa nu înlocuiește tratamentul medicamentos pentru diabet.
Efectul cepei asupra zahărului din sânge nu este imediat și nu se simte de pe o zi pe alta. Apare gradual, prin consum constant, în cadrul unei alimentații echilibrate. Pentru unii, diferența este mică. Pentru alții, poate fi un sprijin real. Ca în multe situații care țin de metabolism, reacția este individuală, iar monitorizarea glicemiei rămâne cea mai sigură formă de evaluare.
Un aspect ignorat des este indicele glicemic al cepei. Ceapa are un indice glicemic scăzut, în jur de 10–15, indiferent de soi. Asta înseamnă că, de una singură, nu ridică glicemia semnificativ. Problema nu este ceapa, ci cu ce este asociată. Mâncată lângă pâine albă, cartofi sau orez, nu mai „contează” metabolic; mâncată lângă proteine și grăsimi, efectul stabilizator se vede mai bine.
Contează și momentul din zi. Ceapa consumată la prânz sau cină, în mese complete, are un impact diferit față de ceapa mâncată pe stomacul gol. La unele persoane, ceapa crudă dimineața poate irita stomacul și declanșa un răspuns hormonal de stres, care ridică temporar glicemia. Nu e regula generală, dar apare suficient de des încât să merite menționat.
Un detaliu practic este tăierea și timpul de repaus. După ce tai ceapa, anumite reacții chimice se activează. Lăsarea cepei tocate 5–10 minute înainte de consum duce la o formare mai bună a compușilor sulfurați implicați în efectele metabolice. Ceapa tăiată și aruncată imediat în mâncare fierbinte pierde o parte din acest potențial.
Ceapa are și un efect diuretic ușor, care poate influența valorile glicemiei indirect. Prin eliminarea apei și a unei părți din sodiu, unele persoane observă valori glicemice mai stabile, mai ales dimineața. Nu e un efect principal, dar apare ca efect secundar al consumului regulat.
Un lucru rar menționat este legătura dintre ceapă și inflamația de grad mic, specifică prediabetului. Inflamația cronică ușoară reduce sensibilitatea la insulină. Consumul constant de ceapă este asociat cu scăderea markerilor inflamatori în unele studii observaționale. Asta explică de ce efectul apare lent, în timp, nu imediat după masă.
Mai există o diferență clară între ceapa gătită lung și cea gătită scurt. Ceapa caramelizată, de exemplu, nu doar că își pierde mare parte din compușii activi, dar concentrarea zaharurilor naturale crește. Din punct de vedere glicemic, ceapa caramelizată nu mai are aproape nimic în comun cu ceapa crudă sau opărită scurt.
Pentru persoanele cu diabet tratat medicamentos, un aspect important este variabilitatea individuală. La unii, ceapa crudă zilnic duce la valori mai bune; la alții, nu produce nicio diferență măsurabilă. De aceea, introducerea ei constantă ar trebui însoțită de măsurători, nu de presupuneri.
În final, ceapa nu acționează izolat. Eficiența ei crește când este parte dintr-un tipar alimentar: mese regulate, puțini carbohidrați rafinați, suficiente fibre și proteine. Fără acest context, efectul cepei rămâne modest, chiar dacă este consumată corect.
0 Comentarii