Corpul unui om adult are 206 oase si o retea complexa de tendoane, ligamente si cartilaj ce il sustine. Are o serie de functii vitale, precum sustinerea, miscarea, protectia, productia de globule rosii, depozitarea calciului si echilibrarea sistemului endocrin. Altfel spus, fara el nu am avea cum sa traim. Numarul de oase cu care un om se naste nu este cel final. Oamenii se nasc cu aproximativ 300 de oase, dintre care unele fuzioneaza pe masura ce corpul se dezvolta. Masculii se dezvolta complet pana la sfarsitul adolescentei, iar femelele pana la doi ani dupa inceputul ciclului menstrual, scrie descopera.ro, care citeaza Live Science.
Sistemul scheletic difera intre barbati si femei, in principal in forma bazinului: la femei trebuie sa sustina sarcina. Desi devin rigide si fragile in afara corpului, in interior, acesta este desigur tesut viu, iar rezistenta este diferita. Este hranit cu o retea de celule sanguine din sistemul circular si cu nervi din sistemul nervos.
Oasele au un invelis extern dur si dens. Apoi, urmeaza osul spongios, care este mai usor si usor flexibil. In interior, la unele oase, se gaseste maduva, unde celule noi sunt produse in permanenta. Dintii sunt considerati ca facand parte din sistemul osos, dar nu sunt considerati oase. Acestia sunt alcatuiti din dentina si enamel, cele mai rezistente substante din corp.
Sistemul osos are doua mari componente: scheletul axial si scheletul apendicular. Cel axial are 80 de oase, fiind alcatuit din coloana vertebrala, cutia toracica si craniu. Cel apendicular are un total de 126 de oase si este format din restul, precum membrele si pelvisul. Uneltele principale de diagnosticare a bolilor sunt acelea care pot vedea dincolo de tesutul moale, precum piele si organe. Cu ajutorul RMN-ului, artroscopiei si a radiografiilor se pot pune diagnosticuri precise, precum diformitati sau cancer.
Cele mai des intalnite boli sunt cele metabolice, precum osteoporoza. Aceasta apare in principal la batrani si se manifesta prin pierderea tesutului osos. Altfel spus, oasele pierd calciul, devin mai usoare sau chiar dispar. Osteomalacia, alta conditie des intalnita, se manifesta prin pierderea duritatii oaselor, rezultata deficientei in vitamina D. Artrita reprezinta un grup de peste 100 de boli inflamatorii care afecteaza articulatiile si structurile din jur. Afecteaza de obicei cele mai solicitate articulatii, precum cele ale umerilor, genunchilor, zonei lombare, soldurilor si carpienelor.
Scolioza este si ea o conditie des intalnita, care inseamna curbarea intr-o parte a coloanei. Conditia apare de obicei in adolescenta. Doar in Statele Unite, 2-3% din populatie sufera de aceasta boala. Conform doctorului James Nace de la LifeBridge Health, aproximativ 90% din populatie va avea probleme cu zona lombara cel putin o data in viata.
Una dintre conditiile rare, dar extrem de periculoase, este cancerul osos. Poate proveni chiar din oase sau poate aparea in tesutul scheletului dintr-o alta tumoare care se raspandeste in organism. In 2018, se estimeaza ca 1.590 de persoane vor muri de cancer osos in Statele Unite. Acest tip de cancer are o ocurenta de doar 0,2%. „Din pacate, acest tip de cancer se intalneste indeosebi la pacientii tineri de 20-30 de ani”, a precizat medicul oncolog Robert Christie, de la Virgina Cancer Specialists.
Leucemia este de asemenea asociata sistemului osos. Aceasta conditie despre care se poate spune ca este cancerul sangelui isi are originea in maduva osoasa. Aici, celulele albe se multiplica intr-un ritm necontrolat. Bursita este o conditie care afecteaza de obicei articulatiile de la umar si de la sold. Este cauzata de inflamare si de umplerea cu fluid a tesutului. De asemenea, sistemul osos este susceptibil la fracturi.
Hipocrat, parintele medicinei, s-a ocupat si de oase, creand primele atele pentru fracturi. In antichitate, a fost urmat de Galen (199-129 i.e.n.), care face prima descriere a sistemului scheletic si a muschilor ce il acopera. In acea perioada, apar si primele proteze. Ambroise Pare (1510-1590) este parintele chirurgiei si dezvolta primele tehnici de amputare. Antonius Mathysen (1805-1878), chirurg militar olandez, inventeaza un plasture pentru imobilizarea unei fracturi. Metoda este utilizata si astazi.
In 1895, apar primele tehnici moderne de diagnosticare ale afectiunilor osoase. Wilhelm Conrad Roentgen descopera din greseala ca razele X pot crea radiografii ale scheletului. Castiga Premiul Nobel pentru Fizica in 1901. Sir Reginald Watson-Jones (1902-1972) publica in 1940 „Fractures and Joint Injuries”, care ramane o carte de referinta timp de multe decenii. In sfarsit, anul 2016 vede crearea tesutului osos viu in laborator, realizat din celulele pacientilor.
0 Comentarii