Cum este corect să scriem: spuneți-mi sau spune-ți-mi?

De câte ori ai stat pe gânduri înainte să folosești în scris următoarele cuvinte “spune-ţi-mi” sau “spuneţi-mi”, “scrie-ti-mi” sau “scrieţi-mi” etc.? Și a trebuit să cauți pe Internet sau să întrebi un prieten.

Gramatica limbii române poate fi înșelătoare și trebuie să te asiguri că înțelegi corect regulile pentru a evita greșelile. Cel mai bine ar fi să înveți regula de bază, ca să nu mai existe riscul să uiți din nou. Multă lume greșește des în scris atunci când vine vorba de ortografierea cu sau fără cratimă a unor cuvinte. Această greșeală e cauzată de o confuzie între terminația specifică a persoanei a doua plural, a verbelor, la modul indicativ, timpul prezent, sau la imperativ, şi ţi, pronume personal, forma neaccentuată, aflat, în diverse construcţii, în apropierea verbului.

Trebuie să reții că dacă e vorba de verbe la persoana a doua, plural, indicativ prezent, se va scrie întotdeauna fără cratimă:

(Voi) sunteți, cântați, mâncați, plecați, veniți, duceți, spuneți, povestiți etc.
La fel, fără cratimă, se scrie și în cazul imperativului sau la imperativ: Veniți!, Stați!, Plecaţi ! etc.

Atunci iată în ce context se folosește cratima: Cratima se folosește în cazul în care există structuri formate din verb, modul imperativ, persoana a doua singular (tu), urmat de pronumele, forma neaccentuata – ţi, în cazul dativ (aşa-numitul dativ posesiv), exprimând posesia sau acţiuni referitoare la sine:
Tu învață-ţi lecția (cu sensul de “lecția” ta) şi apoi putem merge la plimbare.
Repetă-ți(ție) că vei câștiga și așa se va întâmpla!
Mănâncă-ți porția de mâncare (porția ta) și apoi primești și înghețată!

Cel mai ușor este să reții că –ți nu urmează niciodată după un verb la persoana a doua plural. Astfel, în cazul în care subiectul propoziției este voi, ți face parte din forma verbului, ca marcă a persoanei a doua plural și astfel, se scrie fără cratimă.

În unele cazuri, e necesară intervenția pronumelui –mi, care este pronume personal, formă neaccentuată, cum sunt spre exemplu și le, i , ne. Astfel, în funcție de situație, se scrie astfel:

Spuneți-mi (voi spuneți mie-mi), cântați-mi ( voi cântați mie-mi), scrieți-mi (voi scrieți mie-mi) etc. sau spuneți-le (voi spuneți lor-le), spuneți-i (voi spuneți lui-i), spuneți-ne ( voi spuneți nouă-ne)